Apariţia unei şcoli în Floreşti a fost determinată de factori pragmatici, iar iniţiatorul a fost biserica. La fel ca în alte părţi, şi aici, chiar dacă nu se păstrează documente care să ateste existenţa certă, necesitatea unei instituţii de tip şcoală, în cadrul căreia să fie educaţi viitorii cântăreţi bisericești sau preoţi, este evidentă. În acest sens, mărturii indirecte din secolul XIX confirmă prezenţa unei şcoli bisericeşti, care, după cum se poate deduce din denumire, funcţiona în jurul şi sub conducerea bisericii. Primul document care atestă existenţa unei şcoli parohiale maghiare datează din anul 1820, deşi, după cum se amintea mai sus, aceste forme de învăţământ au apărut cu mult timp înainte.

Printre cele peste 360 de şcoli româneşti săteşti înfiinţate şi reorganizate de directorul naţional al şcolilor din Transilvania – Gheorghe Șincai – s-a numărat şi cea din localitatea Floreşti. Prin decretul directorial din 25 decembrie 1787 ia fiinţă şi aici prima şcoală sistematică sătească de limbă română, fiind numit şi primul învăţător – Bartolomeu Putean – absolvent al şcolii din Blaj.

Şcoala, de tip confesional, avea o durată de trei ani, iar manualele şcolare folosite au fost cele tipărite de Gheorghe Şincai însuşi: ABC sau Alphavit pentru folosul şi procopsala şcoalelor normaleşti a neamului românesc, Catehismul cel mare, Îndreptare către aritmetică, Alphavit sau Bucoavnă, Povăţuire către economia de câmp,  Manualele lui Şincai vor circula până în a doua jumătatea a secolului XIX, răspândind prin istorioarele lor morale crezurile Şcolii Ardelene, contribuind astfel la instruirea copiilor din zonă, dar și la promovarea și afirmarea identității naționale și culturale românești.

După desăvârşirea unităţii naţionale, şcoala s-a transformat din şcoală confesională în şcoală de stat, în 1924. Dinamica populației școlare relevă, ulterior acestui eveniment, o creștere atât a numărului de elevi, cât și a infrastructurii educaționale – săli de clasă, resurse umane.

Conţinutul învăţământului s-a îmbunătăţit semnificativ însă, în special după legea din 1968, când creşte numărul de ani de studii obligatorii la 10, noua lege aducând un mai bun echilibru între disciplinele practice şi cele teoretice, dar, din păcate, fiind introdusă educaţia moral-cetăţenească, o formulă de îndoctrinare utilizată de Partidul Comunist Român.

Se îmbunătăţeşte mult calitatea cadrelor didactice, utilizându-se la scară mai largă lecţiile deschise, referatele tematice și demonstraţiile practice în vederea eficientizării procesului instructiv – educativ.

O metodă „eficientă” de a implementa educaţia comunistă a fost organizaţia de pionieri, ce cuprindea toţi elevii între 9 şi 14 ani. Exceptând dimensiunea doctrinară, instituţia pionieratului a jucat totuși un rol important în educaţie, prin adunări tematice, programe festive, activitate în cercuri pe materii, excursii tematice, drumeţii, festivităţi tradiţionale cultural – artistice şi sportive, întâlniri cu scriitori etc.

Prin Decretul Consiliului de Stat din 24 ianuarie 1968 i se atribuie numele Şcoala Generală “Gheorghe Şincai” Floreşti, iar un an mai târziu, în toamna lui 1969, este dezvelit bustul ctitorului – Gheorghe Şincai, operă a sculptorului clujean Virgil Fulicea.

După 1989 conţinutul învăţământului se schimbă în mare măsură, la fel şi structura, limitându-se doar la clasele I – VIII, respectiv pre-primar.

Popularea masivă a localității într-un interval foarte scurt de timp ca urmare a exploziei sectorului imobiliar din ultimii ani a condus la crearea unei mase eterogene din punct de vedere etnic, cultural şi social, lucru extrem de vizibil şi în cadrul populaţiei şcolare, care totalizează în acest moment un efectiv de peste 1400 elevi / preșcolari, structuraţi pe trei cicluri: pre-primar, primar şi gimnazial.